Faceam ieri dimineata o trecere in revista a fabricilor puse pe branci in Arges in ultimii 20 de ani. Grulen, ARO, Argesana, Rolast, Ursus, Electroarges, Arpo, chiar si Serele Bascov, cu ale sale 36 de hectare, toate acestea, plus alte cateva care imi scapa acum nu mai sunt decat o amintire. In cei 20 de ani de “stupid people” (va amintiti poate de previziunea lui Brucan), ne-am dovedit atat de destepti incat am considerat ca trebuie sa radem aceste fabrici – ba chiar sa demolam si ideea de fabrica – si sa construim, in schimb super sau hiper-marketuri. De ce sa mai producem, daca le gasim pe toate in magazine, aduse de afara? Ei bine, cu o astfel de… zestre, judetul nostru nu e considerat suficient de sarac pentru a putea accesa fonduri europene asa cum si-ar dori. Poate ca ma insel, dar asta e concluzia la care am ajuns cand am aflat ca 14 comune din Arges nu pot primi bani pentru drumuri, apa sau canalizare, pentru ca proiectele lor de dezvoltare rurala nu beneficaza de un asa-numit coeficient de saracie. Da, sunt 14 localitati care au proiecte de 65 de puncte, nu de 75 (cat e pragul de eligibilitate), tocmai din cauza acestei conditii impuse de Europa.
Cei care ne dau banii – fiindca altfel n-avem nicio sansa sa ne civilizam – nu ne considera inca suficient de saraci ca sa ne ia in calcul cu astfel de bonusuri. Ei nu se gandesc precum actionarul majoritar al unei companii straine de pe la noi, care le acorda salariatilor compatrioti si un spor “de lumea a treia”. Nu! Ei au criteriile lor, fixurile lor, ba chiar si aberatiile lor. Pai, cum altfel sa numim aprobarea unei finantari pentru canalizare intr-o localitate unde nu exista alimentare cu apa?
Scuzati-mi aceasta pornire impotriva… U.E., dar am, asa, uneori, sentimentul ca Uniunea nu ne vrea doar plecati si cu fabricile rase, ci ne vrea de-a dreptul in genunchi. Acelasi sentiment il am si fata de cei cativa candidati la alegerile europarlamentare de duminica. Ii vad ca vin de la Bucuresti, ca participa la zilele oraselor si ale satelor, ca urca oile la munte, apoi coboara la ses si deseneaza cu cei mici pe asfalt, sfintesc biserici, pun la cale strategii de orice fel, mananca mici cu poporul, joaca fotbal si taie panglici, dar, in realitate, nu fac nimic.
Unii dintre ei h-abar n-au ca drumul Pitesti-Campulung e vai de capul lui, ca in mai multe sate nu e apa (si in vara asta vine iar parjolul), ca 26 de comune au ajuns la limita asigurarii surselor financiare pentru functionare minima – adica la primarii nu mai sunt bani nici de salarii – ca, in fine, proiectele de dezvoltare nu beneficiaza de coeficientul de saracie. Sa fim seriosi! La noi, in unele zone este vorba de saracie lucie!
Acest editorial poate fi citit si in numarul din 3 iunie 2009 al cotidianului "Argesul"
| < Anterior | Următor > |
|---|
